BREXIT, Uniunea Europeană și interesele României


Pe 29 martie 2017, în mod oficial, Marea Britanie (MB) a transmis scrisoarea către preşedintele Consiliului European, prin care îşi exprimă intenţia de a ieşi din Uniunea Europeană (UE). După 40 de ani, de la intrarea MB în UE, procesul Brexit a început, având, ca termen final, 29 martie 2019. Acest termen poate fi prelungit numai cu acordul tuturor statelor membre, care vor rămâne în UE (UE27). Pe durata celor doi ani, de negocieri, MB este stat membru al UE, cu toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în tratatele şi reglementările UE.
     Scrisoarea primului ministru britanic şi Cartea Albă publicată de către guvernul britanic, în februarie 2017, reprezintă cadrul şi poziţia generală a MB pentru negociere. Pe 29 aprilie 2017, Consiliul European va aproba liniile directoare ale UE în procesul de negociere şi, ulterior, după câteva săptămâni, mandatul de negociere pentru Comisia Europeană. În pregătirea liniilor directoare şi a mandatului, Consiliul European va ţine seama şi de rezoluţia adoptată de către Parlamentul European cu privire la Brexit. Această rezoluţie va servi şi ca reper pentru evaluarea pe parcurs şi în final a rezultatelor negocierilor, având în vedere că, deşi Parlamentul European nu participă direct la negocieri, totuşi va adopta , prin vot, înţelegerile convenite cu MB.
     * 1. Ce înseamnă procesul Brexit ?
     Brexit-ul se realizează printr-un proces de negociere între UE şi MB, care se va finaliza prin trei acorduri: acordul de ieşire a MB din UE; acordul tranzitoriu pentru trecerea lină şi ordonată de la situaţia actuală, la noul parteneriat între UE şi MB; şi acordul de parteneriat viitor între UE şi MB.
     Negocierea se va desfăşura pe baza principiilor pe care UE doreşte să le agreeze cu UK, astfel:
     - negocierea va avea loc între UE27 şi MB şi nu pe căi bilaterale, între MB şi un stat membru sau altul. MB va încerca să discute bilateral pentru a favoriza adoptarea anumitor poziţii mai flexibile în negocieri, dar nu va putea încheia niciun acord bilateral pe problematica Brexit;
     - cât timp este membră a UE, MB poate începe discuţii cu ţări terţe, cu privire la viitoare acorduri de comerţ, dar va putea încheia astfel de acorduri doar după ieşirea din UE;
     - acordul de parteneriat viitor între UE şi MB nu poate fi finalizat decât după ce MB a ieşit din UE. Aici, a apărut şi prima diferenţă majoră între poziţiile celor două părţi, respectiv, MB ar fi dorit negocierea în paralel a celor două acorduri- de ieşire şi pentru parteneriatul viitor. Poziţia UE este că, numai în măsura în care se realizează progrese în negocierea acordului de ieşire a MB din UE, pot fi abordate probleme cu privire la acordul tranzitoriu şi la cel asupra parteneriatului viitor. Desigur, aprecierea realizării de "progrese" va fi o decizie politică a UE27. În mod logic, în cursul negocierii acordului de ieşire, vor rezulta şi idei şi soluţii pentru parteneriatul viitor; 
     - ambele părţi au declarat că, în cadrul negocierii, prioritară trebuie să fie reglementarea drepturilor cetăţenilor din UE27, care se află sau au fost în MB şi , corespunzător, a drepturilor cetăţenilor britanici din UE, pentru a se elimina incertitudinea inerentă în care se află aceştia;  
     - acordul de ieşire va trebui să stabilească obligaţiile şi drepturile financiare ale MB, în raport cu UE27, care va fi succesoarea de drept a UE28 în toate programele de finanţare şi în acordurile internaţionale;
     - printr-un acord de parteneriat viitor, MB nu ar putea să rămână cu aceleaşi beneficii ca şi un stat membru al UE, în ceea ce priveşte, de exemplu, accesul la piaţa unică europeană;
     - mandatele de negociere ale celor două părţi ar trebui să cuprindă cât mai puţine linii roşii pentru a lăsa negociatorilor o marjă mai mare de negociere;
     - nimic nu este convenit, până ce totul este convenit.
     * 2. Dimensiunea relaţiilor dintre MB şi UE
     Economia MB reprezintă 16 la sută din produsul intern brut al UE şi 20 la sută din cheltuielile militare. 47 la sută din exportul MB de bunuri şi servicii este către UE 27, în timp ce exportul UE 27 către MB este de 7 la sută din totalul exportului UE27. Exportul României către MB este de 4,2 la sută din total, iar importul de 2,3 la sută.
     În MB se află circa 3,3 milioane de cetăţeni ai UE27, din care cca 234 mii sunt români, peste 16 ani. În UE27 se află cca 1,2 milioane cetăţeni britanici. În universităţile britanice studiază 125 de mii de studenţi din UE27, iar 15 mii de studenţi din MB învaţă în universităţile din UE27. 
     Instituţiile financiare din MB utilizează peste 336 de mii de licenţe pentru a efectua activităţi în UE 27 (paşapoarte europene), în timp ce instituţiile financiare din UE27 folosesc 23,5 mii de astfel de licenţe pentru afaceri în MB. Circa 75 la sută din operaţiunile UE27 de pe pieţele de capital se realizează prin MB.
     MB contribuie net la bugetul UE cu 10 miliarde euro, fiind al doilea mare contribuitor, după Germania.
     * 3. Elementele principale ale acordului de ieşire a MB din UE
     Acordul de ieşire a MB din UE trebuie să dea răspuns, în special, la trei probleme: (i) statutul cetăţenilor UE27 în MB şi al cetăţenilor britanici în UE; (ii) reglementarea obligaţiilor şi drepturilor financiare ale MB la ieşirea din UE; (iii) regimul frontierelor dintre UE şi MB.
     * (i) Statutul cetăţenilor UE27 în MB şi al cetăţenilor MB în UE
     România este direct interesată în obţinerea unui statut cât mai bun pentru cetăţenii UE27 aflaţi în MB, având în vedere numărul mare de români rezidenţi în MB, inclusiv membrii familiilor acestora. Guvernul României ar trebui să susţină ca negocierile pe acest subiect să se bazeze pe principiile continuităţii, reciprocităţii, echităţii, nediscriminării între cetăţenii din diferitele state membre, în tot ceea ce priveşte dreptul la muncă, recunoaşterea calificărilor profesionale, accesul la sistemul de îngrijire a sănătăţii, drepturile de pensie, precum şi sistemul de drepturi sociale. Acum, va fi un nou prilej ca România să susţină ca, în sistemul britanic de protecţie şi asistenţă socială, drepturile cetăţenilor UE27 aflaţi în MB să fie similare cu cele ale cetăţenilor britanici. 
     Deja, MB a anunţat că va impune controlul numărului de imigranţi din EU27. Dorim ca MB să nu treacă la introducerea de vize, în mod discriminatoriu pentru cetăţenii români; de asemenea, trebuie să susţinem simplificarea procedurilor de obţine a statutului de rezident permanent, deoarece, în prezent, toţi cetăţenii din UE27 care doresc şi au dreptul să obţină acest statut trebuie, de exemplu, să completeze un formular cu 85 de pagini.
     * (ii) Obligaţiile şi drepturile financiare ale MB la ieşirea din UE
     Din declaraţii neoficiale, rezultă că UE evaluează obligaţiile financiare ale MB, după ieşirea din UE, între 55 şi 60 de miliarde de euro, în timp ce unii oficiali britanici vorbesc doar de cca 25 de miliarde de euro. 
     Obligaţiile financiare legale ale MB decurg din angajamentele asumate în cadrul UE, cum ar fi finanţarea diferitelor proiecte şi programe, obligaţiile financiare pentru pensiile şi asigurările medicale referitoare la 2.000 de cetăţeni britanici care primesc pensii din fondurile europene şi la 1.800 de cetăţeni britanici angajaţi în instituţiile europene, precum şi din garanţiile asumate pentru posibilele datorii financiare viitoare, ca, de exemplu, împrumuturile contractate de către instituţiile europene.
     Diferenţa mare între estimările UE şi cele ale MB cu privire la obligaţiile financiare va fi lămurită în cursul negocierilor, în primul rând, prin agrearea metodologiilor de evaluare. În această negociere, inevitabil, se va ajunge şi la decizii politice. Iată un exemplu: este nevoie de a evalua obligaţiile financiare pentru pensii, deoarece sistemul de pensii din instituţiile europene nu are în spate un fond constituit, ci se bazează pe principiul "pay-as-you-go" , adică cei care astăzi sunt angajaţi în instituţiile europene , precum şi bugetul anual al UE suportă cheltuielile cu pensiile celor aflaţi la pensie.  
     Pentru a stabili obligaţiile financiare ale MB pentru pensii - aferente atât pensionarilor actuali, cât şi celor viitori- , este nevoie să fie calculată valoarea actuală (prezentă) a sumelor de plată pe un număr de ani viitori (de pildă, 19 ani). Dacă se ia în calcul o medie a dobânzilor din ultimii ani- care a fost foarte mică- ca factor de discount , să spunem 0,5 la sută, atunci valoarea actuală a 100 de euro plătită peste un an este 99,50 euro. Dar, cu toţii suntem de acord, că se anticipează o creştere a dobânzilor şi, în consecinţă, dacă am considera un factor de discount de 5 la sută, atunci valoarea actuală a 100 de euro devine mai mică, respectiv 95,24 euro. Evident, factorul de discount va fi o variabilă de negociat, mai ales că acest factor se va folosi la evaluarea obligaţiilor financiare pentru pensii pe o perioadă de cca 19 ani , în viitor.
     MB poate să-şi exercite dreptul pe care îl are asupra unor active ale UE. Astfel, NB deţine 16,1 la sută din capitalul Băncii Europene de Investiţii, ceea ce înseamnă 10,19 miliarde de euro. Dar, în acelaşi timp, MB este şi parte a unor posibile viitoare pierderi aferente portofoliului de credite al acestei bănci. Dacă luăm în calcul aceeaşi pondere de la participarea la capitalul băncii, atunci datoriile contigent ale MB ar pute fi de 75,5 miliarde euro. Desigur, numai o mică parte din portofoliul de credite al băncii va deveni pierdere. Prin urmare, iată altă problemă financiară care va fi supusă negocierii. MB ar putea să se considere şi parte la investiţiile făcute de instituţiile europene în clădirile şi echipamentele sale, ca şi în alte active şi, ca atare, să solicite o compensaţie bănească.
     România trebuie să participe la negocierea obligaţiilor financiare ale MB, chiar dacă, aparent, acest domeniu ar fi de mai mic interes pentru noi.
     În realitate, aceste negocieri ne vor afecta direct. Dacă MB va ieşi din UE pe 30 martie 2019, bugetul UE va fi lipsit de contribuţia financiară netă a MB (10 miliarde euro anual), ceea ce înseamnă reducerea alocaţiilor pentru ţările net beneficiare de fonduri din bugetul UE, între care şi România. Este bine de reţinut, că orice obligaţie financiară va fi convenită pentru MB, aceasta nu va fi achitată într-un singur an , ci va fi eşalonată pe un anumit număr de ani. Iată de ce România trebuie să insiste ca UE să clarifice, încă de pe acum modul cum va rezolva problema reducerii de venituri la bugetul UE, pe ultimii doi ani din actuala perspectivă financiară, în condiţiile în care statele membre au deja planuri pentru toate fondurile prevăzute în perioada 2014-2020. Soluţia discutată până în prezent la nivelul instituţiilor europene - şi anume că problemele se vor rezolva cu prilejul bugetelor anuale - este riscantă, deoarece ea conduce , aproape automat, la acceptarea pierderii de fonduri, întrucât, legal, bugetul UE poate fi echilibrat sau excedentar, neadmiţându-se deficite bugetare.
     Important este că MB a afirmat că este o ţară care îşi respectă obligaţiile legale, inclusiv cele financiare, care însă urmează a fi stabilite de comun acord.
     * (iii) Regimul frontierelor dintre UE şi MB
     În Irlanda de Nord, oamenii au votat, în proporţie de 55,7 la sută, în favoarea rămânerii în UE. Dar Irlanda de Nord, ca parte constitutivă a MB, va ieşi din UE odată cu MB.  
     În baza Acordului Belfast 1998, oamenii din Irlanda de Nord pot avea cetăţenia britanică sau cetăţenia irlandeză sau pe amândouă şi, în mod firesc, doresc să îşi menţină acest drept. 
     Irlanda de Nord are frontieră comună cu Republica Irlanda, stat membru al UE27. Dar, între MB şi Republica Irlanda, există şi zona comună de călătorie, stabilită încă înainte de intrarea lor în UE. Această zonă înseamnă mişcarea oamenilor între MB şi Republica Irlanda fără controlul de graniţă, din punctul de vedere al regimului imigrării. Cca 14 mii de oameni traversează zilnic graniţa dintre Irlanda de Nord şi Republica Irlanda pentru lucru sau studii. 
     Având în vedere relaţia unică a MB cu Republica Irlanda şi importanţa procesului de pace din Irlanda de Nord, atât UE cât şi MB au afirmat că vor trebui să găsească o soluţie specială pentru menţinerea drepturilor cetăţenilor din Irlanda de Nord în privinţa cetăţeniei, precum şi a zonei comune de călătorie. Iar această soluţie va trebui să răspundă, pe de o parte, cerinţelor de integritate ale regimului de frontieră al UE cu ţările terţe şi, pe de altă parte, cerinţelor de integritate ale regimului MB de control al imigraţiei.  
     Din anul 1973, anul intrării MB în UE, Gibraltar este în UE, ca un teritoriu dependent de coroana britanică, deşi nu este parte a MB. Gibraltar are un statut distinct în UE: este în piaţa unică europeană, dar nu şi în uniunea vamală. În consecinţă, participă la libertăţile de mişcare a serviciilor, persoanelor şi capitalului, dar nu şi la libertatea de mişcare a mărfurilor; este exceptat de la politica agricolă comună şi de la regulile de pescuit; nu i se aplică nici regulile europene cu privire la taxa pe valoarea adăugată, devenind o zonă extrem de atractivă pentru afaceri şi cumpărături. De pildă, 60 la sută din pariurile britanice online se fac prin Gibraltar; nu face parte nici din zona Schengen. Gibraltar se autoguvernează, lăsând numai politica de apărare şi a afacerilor externe în responsabilitatea MB. 
     Locuitorii din Gibraltar au votat covârşitor (96 la sută) pentru rămânerea în UE. Totodată, aceeaşi locuitori au votat, în alte două referendumuri, că doresc să-şi păstreze statutul actual de independenţă.
     Perspectiva unei graniţe închise sau cu un regim dificil reprezintă cel mai important risc pentru Gibraltar care rezultă din Brexit. Aproape 10 mii de oameni, respectiv, echivalentul a cca o treime din populaţia din Gibraltar, trec zilnic graniţa, venind din Spania la lucru în Gibraltar. De aceea, MB şi UE vor căuta o soluţie pentru a reduce cât se poate de mult acest risc. Soluţia nu este simplu de găsit datorită intereselor diferite ale Spaniei şi MB cu privire la Gibraltar. Spania priveşte la Gibraltar, ca fiind ultima colonie din Europa (Gibraltar a devenit teritoriu dependent de coroana britanică în anul 1713). Spania a şi propus ca soluţie un statut de co-suveranitate pentru Gibraltar, astfel încât ieşirea din UE să nu aducă nicio schimbare pentru Gibraltar. Această soluţie a fost respinsă atât de către Gibraltar, cât şi de MB, care consideră că suveranitatea Gibraltar nu este obiect de negociere. Şi în acest caz, se aşteaptă găsirea unei soluţii speciale, prin negociere.
     Recent, între Spania şi MB, a reapărut o situaţie tensionată , ca urmare a menţionării în proiectul liniilor directoare , ce urmează a fi aprobat de către Consiliul European, a faptului că orice înţelegere post Brexit cu privire la Gibraltar trebuie să aibă acordul MB şi al Spaniei. Această prevedere este considerată neacceptabilă pentru MB, deoarece dă un drept de veto Spaniei. 
     Scoţienii au votat în proporţie de 62 la sută pentru a rămâne în UE, dar Scoţia este parte a MB şi, ca atare, va ieşi din UE odată cu MB. Cu o zi înainte ca premierul britanic să transmită scrisoarea cu intenţia de ieşire din UE, premierul scoţian a cerut premierului britanic aprobarea pentru un nou referendum, în care scoţienii să se pronunţe pentru ieşirea din sau rămânerea în MB. Acest referendum, dacă va fi aprobat, va avea loc în anul 2018. Dacă scoţienii vor vota pentru ieşirea din MB, atunci vor putea opta pentru ca Scoţia să devină membră a zonei economice europene, din care fac parte şi Norvegia, Islanda şi Liechtenstein, cu acces la piaţa unică, dar şi cu anumite contribuţii la bugetul UE. Spania, care se opune tendinţelor secesioniste din UE (având propria problemă cu regiunea Catalonia), s-a declarat împotriva recunoaşterii unei Scoţii independente ca membră a UE, în locul MB, aşa cum Scoţia şi-ar dori. Evident , Spania nu s-ar putea împotrivi ca Scoţia , ca un stat independent, să-şi depună candidatura pentru a intra în UE.
     * 4. Acordul tranzitoriu între UE şi MB
     Ambele părţi consideră că este nevoie de un acord tranzitoriu (de implementare, în terminologia folosită de către MB), care să facă trecerea de la situaţia actuală la noul parteneriat între UE şi MB, într-un mod ordonat şi fără perturbări majore în viaţa cetăţenilor, a firmelor şi a instituţiilor.  
     MB recunoaşte că, la ieşirea din UE, va prelua majoritatea reglementărilor europene în legislaţia naţională, urmând ca, într-o perioadă de timp, să aducă modificările pe care le consideră necesare.
     Din punctul de vedere al UE, acordul tranzitoriu va reprezenta, în principiu, o prelungire a aplicării reglementărilor europene, pentru o perioadă limitată de timp (UE propune 3 ani, în timp ce MB 5 ani), dar şi cu o precizare clară a domeniilor de aplicare.
     UE consideră că acordul tranzitoriu nu poate deveni un substitut al calităţii MB de membru al UE şi, pe întreaga perioadă a acestui acord, MB trebuie să accepte rolul Curţii Europene de Justiţie, ca instituţie de rezolvare a oricăror dispute rezultate în aplicarea acordului. Cu siguranţă, MB va obiecta la această poziţie a UE, deoarece MB consideră că, atât timp cât va accepta jurisdicţia Curţii Europene de Justiţie, de fapt, nu a recăpătat controlul asupra legislaţiei britanice.
     MB şi-a exprimat dorinţa ca, după ieşirea din UE, să poată participa la finanţarea unor proiecte şi programe de investiţii, în care este interesată, şi în care MB poate intra, pe baze competitive, cum ar fi proiectele de cercetare europene. Dar, din nou, orice participare a MB la un program sau altul se va putea face numai pe baza reglementărilor UE şi a acceptării Curţii Europene de Justiţie ca instanţă de judecată a eventualelor litigii, astfel încât integritatea UE să fie asigurată.
     De asemenea, MB apreciază că este posibil ca, în intervalul de 2 ani, de negociere, să nu poată asigura condiţiile pentru preluarea atribuţiilor la toate agenţiile europene, la care este membră. Ca atare, este probabil să solicite să rămână , o perioadă rezonabilă de timp, membră a unor agenţii europene. Şi în acest caz, MB va trebui să respecte regulile UE şi să accepte rolul Curţii Europene de Justiţie.
     România va trebui să îşi promoveze interesele, încă de pe acum, pentru a obţine ca Agenţia Europeană a Medicamentelor să fie transferată din MB în ţara noastră, deoarece, în prezent, România este singura ţară din UE27, fără nicio agenţie europeană pe teritoriul acesteia.
     * 5. Acordul de parteneriat viitor între UE şi MB
     În rezoluţia adoptată de către Parlamentul European cu privire la Brexit, se sugerează că UE şi MB pot aşeza parteneriatul lor viitor pe baza unui acord de asociere, prevăzut de către tratatele UE pentru relaţiile cu ţările terţe. Un astfel de acord ar cere ca MB să respecte standardele UE în domenii ca schimbările climatice, combaterea evaziunii fiscale şi a practicilor anti-concurenţiale, al politicilor sociale ş.a.  
     MB a declarat că nu îşi propune să rămână în piaţa unică, deoarece înţelege că pentru aceasta este necesar să admită cele patru libertăţi fundamentale ale acesteia , care sunt indivizibile, precum şi rolul Curţii Europene de Justiţie. Ceea ce doreşte MB este să ajungă cu UE la un parteneriat special şi cuprinzător, vizând atât cooperarea economică, cât şi cea de securitate. De exemplu, MB ar dori să beneficieze de anumite elemente din aranjamentele actuale ale pieţei unice în anumite domenii, cum ar fi comerţul cu maşini şi camioane, precum şi libertatea de a presta servicii financiare în cadrul UE, printr-o procedură de "echivalenţă întărită".
     Cooperarea în domeniul securităţii şi al apărării este esenţială pentru UE şi MB, în lupta împotriva ameninţărilor teroriste, ale crimei organizate sau de altă natură. Într-adevăr, MB împreună cu Franţa sunt singurele puteri nucleare din UE, iar capacitatea deosebită a MB în domeniul informaţiilor este recunoscută. Dar pentru UE, cooperarea economică şi cooperarea de securitate sunt două probleme distincte şi nu consideră că pot fi făcute concesii în domeniul economic pentru beneficii la schimb în cooperarea de securitate şi invers. 
     Atât UE, cât şi MB sunt producători importanţi de automobile şi camioane, care se realizează prin asamblarea a mii de părţi componente provenite din multe ţări. De aceea, ambele părţi vor avea determinarea de a găsi formula potrivită pentru cel mai liber comerţ posibil între UE şi MB.
     În domeniul financiar, procedura de echivalenţă presupune ca UE să acorde un anumit tip de acces la piaţa unică, în măsura în care cadrul legal care reglementează acest domeniu în o ţară terţă este echivalent cu legislaţia europeană, aferentă domeniului respectiv. Dar, o procedură de echivalenţă chiar "întărită" nu poate fi o uşă de intrare prin spate în piaţa unică europeană.
     UE şi MB vor trebui să convină şi un mecanism de rezolvare a disputelor, care să asigure că ambele părţi au o înţelegere unică a acordului de parteneriat viitor, atât în ce priveşte interpretarea, cât şi aplicarea sa.
     Interesele României sunt clare: avem nevoie de un acord cu MB care să permită un acces cât mai liber al MB la piaţa unică europeană şi al statelor membre ale UE27 la piaţa britanică.
     UE şi MB consideră că pot ajunge la un acord de parteneriat pentru viitor. Acest acord va fi supus ratificării parlamentelor din statele membre ale UE27.
     MB a pus în discuţie şi ipoteza în care nu se va ajunge la un acord cu privire la Brexit sau la cel de parteneriat în viitor. Celebra formulă deja că "niciun acord este mai bun decât un acord rău". Mai mult, în unele declaraţii ale premierului britanic, a fost sugerată posibilitatea ca MB să îşi schimbe modelul economic, prin reducerea, de exemplu, a impozitelor, pentru a atrage investiţiile şi alte afaceri în MB. Este evident, că niciun acord este cea mai rea situaţie pentru cetăţenii, firmele şi statele membre UE şi MB.
     În lipsa unui acord, comerţul între UE şi MB s-ar desfăşura pe baza regulilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului, aşa cum, în prezent, atât UE, cât şi MB desfăşoară comerţul cu SUA şi cu multe alte ţări din lume cu care nu au acorduri bilaterale de comerţ. Dar un comerţ desfăşurat pe baza regulilor OMC înseamnă tarife care, de exemplu, în cazul automobilelor pot fi şi de 10 la sută. Un asemenea tarif va provoca pierderi industriei automobilelor, atât în MB, cât şi în UE.
     În încheiere, este bine să amintim şi o ipoteză a comentatorului şef în probleme economice al ziarului Financial Times, dl. Martin Wolf, care admite că este posibil ca, pe măsură ce cetăţenii britanici devin conştienţi de consecinţele reale ale Brexit-ului, să dorească renunţarea la "intenţia" de retragere din UE. Tratatele UE nu prevăd nimic în acest sens. Teoretic, un stat membru care prezintă o scrisoare, prin care îşi anunţă intenţia de retragere din UE, o poate şi retrage, până la intrarea în vigoare a acordului de ieşire. Dar, acelaşi comentator spune că aşa ceva ar fi total neserios pentru diplomaţia britanică.
     România va avea un rol important de jucat în toate aceste negocieri, având în vedere că, în semestrul I 2019, va deţine preşedinţia UE, şi, în semestrele premergătoare şi ulterioare, va participa, potrivit tradiţiei, la toate activităţile statelor membre care vor deţine preşedinţia UE.

Galerie foto

  • Theodor Stolojan
  • Theodor Stolojan
  • Theodor Stolojan
  • Theodor Stolojan

Arhiva

Calendar Parlamentar