Din nou despre euro şi România


Şaizeci şi opt la sută dintre români sunt în favoarea introducerii euro. Este cel mai ridicat procent de susţinere, din statele membre care încă nu au adoptat moneda comună (potrivit unui sondaj comandat de către Comisia Europeană - Flash Eurobarometer 418, mai 2015).
     Guvernul a fixat anul 2019 ca ţintă pentru adoptarea euro.
     S-ar părea că nimic nu ar trebui să ne mai împiedice în atingerea acestui obiectiv.
     Atunci când România urma să intre în Uniunea Europeană, au apărut voci, ale unor oameni de afaceri, care afirmau că nu suntem pregătiţi. Erau cei care ştiau că regulile europene stricte cu privire la competiţie şi ajutorul de stat, achiziţiile publice, privatizările transparente şi competitive etc., urmau să îngreuneze, într-o bună măsură, "afacerile de tranziţie" pe seama activelor statului şi a bugetului public.
     Astăzi, avem din nou voci, în special din sectorul bancar, care susţin că România nu este pregătită.
     În mod evident, introducerea euro va însemna reducerea posibilităţii de a înregistra profituri din arbitrajul pe seama diferenţelor între nivelul dobânzilor practicate în statele membre din zona euro şi cel al dobânzilor din România, din speculaţiile pe evoluţia cursului leului în raport cu euro. Vor exista modificări de fond şi în activitatea Băncii Naţionale a României, între care, cea mai importantă fiind renunţarea la exercitarea politicii monetare în favoarea Băncii Centrale Europene.
     Argumentele specialiştilor din sectorul bancar pot fi grupate în două categorii: reforme structurale care nu au fost duse până la capăt; nivelul, încă scăzut, de dezvoltare a României, respectiv produsul intern brut pe locuitor, infrastructura nedezvoltată, structura economiei cu o pondere relativ ridicată a sectorului agricol, diferenţele mari de standard de viaţă între regiuni şi între localităţi etc.
     Fără îndoială, România trebuie să ducă până la capăt reformele structurale, între care au fost menţionate problemele existente încă în zona preţurilor reglementate la energie, deficienţele în guvernanţa corporativă la firmele cu capital de stat, reducerea nivelului rezervelor obligatorii ale băncilor la BNR etc. Şi, pentru a duce până la capăt reformele structurale, aşa cum aceşti specialişti au afirmat deja, este nevoie urgentă de elaborarea unei foi de parcurs, cu obiective, responsabilităţi şi termene de executare, astfel încât adoptarea euro să fie posibilă în 2019.
     Ridică însă mari semne de întrebare argumentele care condiţionează adoptarea euro de nivelul de dezvoltare economică. Se arată, pentru exemplificare, că Lituania, ultima ţară sosită în zona euro, avea un PIB pe locuitor - calculat la paritatea puterii de cumpărare - de 60 % din cel mediu pe Uniunea Europeană, în timp ce România este la numai 50%.
     România îndeplineşte criteriile de convergenţă pentru adoptarea euro. Şi acest lucru demonstrează că echilibrele economice sunt sub control. Sustenabilitatea acestei performanţe depinde, în cel mai înalt grad, de capacitatea economiei româneşti de a fi competitivă.
     Economia dezvoltării şi experienţa ţărilor care au ajuns la un standard de viaţă ridicat demonstrează că o ţară poate fi competitivă , la orice nivel al dezvoltării, atât timp cât veniturile evoluează în concordanţă cu productivitatea. În caz contrar, progresul unei ţări, pe calea dezvoltării, ar fi imposibil.
     Toate problemele legate de nivelul insuficient de dezvoltare se vor rezolva , în timp, nu prin amânarea adoptării euro, ci prin valorificarea potenţialului de care dispune Româ¬nia , a fondurilor europene, nerambursabile, a investiţiilor străine şi, evident, a efortului propriu. 
 
Articol aparut in ziarul Bursa 14/05/2015  Accesibil la
http://www.bursa.ro/din-nou-despre-euro-si-romania-269128&s=macroeconomie&articol=269128.html

Galerie foto

  • Theodor Stolojan
  • Theodor Stolojan
  • Theodor Stolojan
  • Theodor Stolojan

Arhiva

Calendar Parlamentar